Pulpita acută

Pulpita dentară este o afecţiune dentară asociată inflamaţiei pulpei dentare. Diagnosticarea se face de către medicul stomatolog în urma examinării obiective, iar uneori poate fi necesară radiografia dentară pentru a stabili profunzimea infecţiei şi a crea cel mai potrivit plan de tratament.

Cel mai adesea această condiţie medicală este numită pulpită acută din cauza simptomelor pătrunzătoare pe care le prezintă şi pentru că, fiind o afecţiune manifestată la nivelul pulpei dentare durerea asociată acesteia poate fi foarte intensă.

Există două tipuri de pulpită dentară:

• pulpita reversibilă;
• pulpita ireversibilă.

Pulpita dentară – simptome

Oricând există o afecţiune în corp, organismul emite anumite semnale de alarmă, astfel încât bolnavul să poată lua măsurile necesare. De cele mai multe ori, în cazul problemelor ce ţin de cavitatea bucală, simptomele sunt durerile de dinţi. În cazul pulpitei dentare, cel mai evident simptom este durerea puternică pe un anumit dinte – durerea poate apărea ca reacţie la diferiţi factori, cum sunt alimentele sau băuturile reci, de exemplu.

În cazul pacientilor cu pulpită reversibilă, episoadele dureroase pot apărea spontan în timpul nopţii sau în urma contactului cu alimente sau băuturi reci sau dulci, însă aceste episoade durează puţin (câteva secunde).

În cazul pacienţilor cu pulpită ireversibilă, durerea durează mai mult şi continuă şi după înlăturarea stimulului. Durerile vor înceta după câteva zile din cauza avansării infecţiei şi a necrozei pulpare, însă dintele bolnav devine foarte sensibil la atingere.

Uneori poate fi dificilă identificarea dintelui afectat în lipsa unei radiografii dentare, însă există şi cazuri când pulpita dentară este observată din timp, în cadrul unui control de rutină.

Factorii care pot cauza inflamaţia pulpară sunt de natură fizică şi chimică. Cei mai frecvenţi factori cauzatori sunt:

• avansarea unei carii dentare netratate, care progresează şi penetrează smalţul dentar şi dentina şi ajunge până la pulpa dentară;
• necesitatea mai multor proceduri invazive;
• proceduri dentare executate fără a răci corespunzător dintele;
• anumite substanţe componente ale unor medicamente dentare;
• o traumă care perturbă irigarea cu sânge a pulpei dentare.

În funcţie de gradul de avansare a infecţiei, tratamentul pentru pulpită poate însemna numai îndepărtarea cariilor şi a ţesutului afectat şi refacerea dintelui afectat, însă uneori poate fi necesar tratamentul de canal, îndepărtarea nervului şi chiar obturarea canalului.

În cele mai grave situaţii, se poate opta pentru extragerea dintelui, urmată de drenaj şi curăţarea canalului. Ulterior, medicul dentist poate recomanda implant dentar, pivot dentar sau proteză dentară, după caz.

În diferite cazuri, medicul stomatolog poate recomanda administrarea de antibiotice pentru îndepărtarea infecţiei, ca tratament pentru pulpită.