Anodonţia

Anodontia este definita ca lipsa unuia sau a mai multor dinti datorita neformarii mugurelui dentar. Literatura de specialitate foloseste o variata terminologie pentru a defini lipsa ereditara a dintilor. Hipodontia se foloseste pentru lipsa a 1-6 dinti, oligodontie pentru lipsa a mai mult de 7 dinti. Termenul de anodontie totala se foloseste pentru a defini lipsa totala a dintilor.

Anodontia este mai frecventa in dentitia permanenta decat in cea temporara. Daca in dentitia temporara lipsa unui dinte nu produce modificari importante, in dentitia definitiva lipsa ereditara a unui dinte produce modificari fizionomice si functionale importante. De obicei anodontia afecteaza ultimul dinte al unui grup, si anume molarul de minte, premolar 2, incisivul lateral, si poate fi unilaterala sau bilaterala.

Cauzele anodontie:

– Factori generali: boli infecto-contagioase ale mamei (rubeola, scarlatina), deficiente nutritionale ale mamei in timpul sarcinii, consum excesiv de alcool si tutun in timpul sarcinii, traumatisme intrauterine, traumatisme survenite la nastere, iradierea, medicamente

– Factori locali: osteomielita, necroza intinsa a maxilarelor, tumori

– EREDITATEA: anodontia a fost constatata la mai multi membri ai aceleeasi familii , de-a lungul mai multor generatii

– SINDROAME ASOCIATE: despicaturile maxilo-palatine, ectopia de canin, ectopia altor dinti, eruptie intarziata, hipoplazia smaltului, modificari de dimensiune a dintilor, dimensiune redusa a radacinii dintilor

CONDUITA TERAPEUTICA depinde de localizarea anodontiei, integritatea dintelui temporar, varsta pacientului si consta in:

• Inchiderea spatiului de edentatie
• Deschiderea spatiului si protezarea edentatiei
• Interdisciplinaritatea
• Mentinerea dintelui temporar pe arcada