Eroziunea dentară este definită ca uzura chimică graduală a ţesuturilor dentare, sub acţiunea acizilor sau a mediului acid din cavitatea bucală, fiind a doua cea mai întâlnită leziune necarioasă a dinţilor după uzura dentară. Eroziunea dentară este o afecţiune dentară care nu este provocată de placa bacteriană.
Eroziunea dentară apare cu precădere la persoanele de peste 30 de ani, însă poate apărea şi la persoane mai tinere, ca urmare a consumului crescut de băuturi carbogazoase. Dinţii cei mai afectaţi de eroziunea dentară sunt incisivii, căci ei au rolul primar în muşcătură.
Cauzele apariţiei eroziunii dentare sunt clasificate în:
- factori exteriori: băuturi, alimente şi medicamente acide (citrice, vitamina C etc);
- factori interni: reflexul gastro-intestinal, anorexia nervoasă, bulimia, sarcina, ulcerul peptic, alcoolismul, diabetul.
Apariţia eroziunii dentare poate fi influenţată şi de:
- hiposialia;
- compoziţia şi structura dinţilor;
- anatomia şi relaţia de ocluzie a dinţilor;
- anatomia şi mobilitatea ţesuturilor moi.
Eroziunea dentară – simptome. Ca orice anomalie ce apare în corpul nostru, eroziunea dentară provoacă manifestarea unor simptome. Dintre cele mai întâlnite sunt creşterea sensibilităţii dentare, schimbarea culorii dinţilor, schimbarea formei dinţilor.
Dacă sunt afectaţi de eroziune dentară, marginile dinţilor devin transparente. Pe măsură ce eroziunea dentară avansează, dinţii vor căpăta o culoare gălbuie, datorată subţierii stratului de smalţ şi expunerii dentinei, care este de culoare galbenă.
În unele cazuri, eroziunea dentară poate fi foarte vizibilă, semnele fiind marginile dinţilor aspre şi neregulate, pete sau excavaţii pe suprafaţa dinţilor sau expunerea dentinei.
