Limba albă (limba saburală, limba albicioasă, leucoplazia) este un sindrom manifestat adesea prin coloraţia albă totală sau parţială a limbii. Limba albicioasă apare de cele mai multe ori în stările de deshidratare, stări febrile sau leziuni la nivelul limbii.
În cazul limbii albicioase, acest organ al cavităţii bucale va arăta ca şi cum ar fi încărcat ori ca şi cum ar avea un înveliş alb. Pacientul poate simţi sau nu durere la nivelul limbii. Albeaţa de pe suprafaţa limbii se poate datora acumulărilor de resturi alimentare şi celule descuamate – la o persoană sănătoasă, acestea sunt îndepărtate prin mişcările naturale ale limbii şi salivă, atunci când este menţinută o igienă orală corespunzătoare.
Adesea, limba albicioasă reprezintă un simptom al altor afecţiuni, precum şi al unei infecţii sau al unui traumatism în restul organismului. În aceste cazuri, pacientul va avea şi alte simptome precum:
- halenă (halitoză sau respiraţie urât mirositoare);
- modificarea texturii limbii;
- dificultate în timpul masticaţiei sau ingurgitării;
- scăderea poftei de mâncare;
- senzaţie de arsură la nivelul limbii;
- salivare excesiva;
- oboseală, febră, dureri de cap, dureri în gât şi alte simptome asemănătoare gripei;
- ulceraţii sau răni la nivelul cavităţii bucale;
- vărsături;
- umflarea limbii;
- umflarea gingiilor etc.
Limba poate căpăta un înveliş albicios din diferite cauze, unele simple şi uşor de ajustat, altele complexe. Iată câteva dintre ele:
- lichenul plan oral (lichenul bucal) – are aspect dantelat şi se poate extinde şi pe interiorul obrajilor; apariţia acestuia este de regulă asociată cu o igienă orală precară şi cu unii factori iritanţi ai mucoasei (de exemplu, fumul de ţigară);
- candidoza orală, manifestată de obicei la persoanele HIV pozitive şi persoane cu imunitatea scăzută; aceasta poate apărea din cauza diabetului sau a tratamentelor cu medicamente imunosupresoare sau antibiotice;
- infecţii streptococice sau infecţiilor bacteriene;
- infecţii cu virusul herpetic (stomatita herpetică), fungi patogeni, stafilococ auriu etc;
- consumul excesiv de alcool;
- respiraţia pe gură (şi uscarea gurii);
- deshidratarea;
- fumatul;
- leucoplazia păroasă (apare de obicei la persoanele infectate cu HIV), dată de infecţia cu virusul Epstein-Barr;
- cancer bucal sau lingual;
- muşcarea limbii;
- arsuri cu substanţe chimice;
- leziuni gangrenoase;
- proteze sau aparate dentare neadaptate cavităţii bucale a pacientului sau realizate incorect etc.
Primul pas în tratamentul limbii albicioase este renunţarea la fumat (acolo unde este cazul) şi îmbunătăţirea igienei orale: realizarea corectă a periajului de minimum două ori pe zi (periind inclusiv limba şi interiorul obrajilor), folosirea aţei dentare şi a apei de gură.
În cazul limbii albicioase, tratamentul poate include administrarea unor suplimente alimentare care să ajute la repopularea organismului cu bacterii benefice, precum şi scăderea consumului de produse lactate.
Dacă în urma acestor măsuri simptomele continuă sau se extind (creşte febra în organism, apare dificultatea la înghiţire; se schimbă coloritul buzelor şi al unghiilor), consultaţi în cel mai scurt timp cu putinţă un medic.
