Ocluzia deschisa este o anomalie dento-maxilara caracterizata clinic prin faptul ca intre dintii superiori si inferiori ramane un spatiu in momentul in care pacientul inchide gura.
Anomalia imbraca 2 forme clinice, si anume:
- Ocluzie deschisa dismetabolica, forma cea mai severa
- Ocluzie deschisa prin interpozitie
Semne faciale:
- In momentul in care pacientul inchide gura fanta labiala ramane intredeschisa, dintii nu sunt vizibili, acesta putand sa apropie buzele printr-un extra-efort
- Etajul inferior al fetei este marit
- Buza superioara para scurta
- Profilul facial este accentuat convex
Semne orale:
- In forma dismetabolica:
- Arcada superioara este ingustata, iar cea inferioara are frecvent forma de trapez
- Apar modificari de structura, volum si forma a dintilor
- Intre dintii de sus si cei de jos exista un spatiu de inocluzie verticala. In cazurile severe pacientul poate avea contact doar pe ultimul molar.
- In forma cu interpozitie:
- Lipsesc modificarile de structura, volum si forma a dintilor
- Intre dintii de sus si cei de jos exista un spatiu de inocluzie verticala pe un numar redus de dinti
- Spatiul de inocluzie verticala e mai redus in inaltime
Tulburarile functionale sunt majore. Pe langa tulburarile fizionomice, apar tulturari fonatorii si tulburari masticatorii complexe. Apare o reducere a eficientei masticatorii scazuta cu pana la 70-80%, lucru ce aduce dupa sine si tulburari digestive, cat si tulburari la nivelul articulatiei temporo-mandibulare.
Evolutie. Posibilitatea de corectare spontana nu exista. In timp apar numeroase carii, parodontopatie, pierderea dintilor.
Tratament. Tratamentul ocluziei deschise este complex, iar complexitatea lui depinde de varsta la care se intervine, daca exista alta anomalie asociata, si nu in ultimul rand de cooperarea pacientului.
Tratamentul, in functie de varsta pacientului, poate consta in purtarea de:
- aparat ortodontic mobil
- trainer
- indepartarea obiceiului vicios de interpozitie
- aparat ortodontic fix cu/fara a se realiza extractii dentare
- aparat ortodontic fix si realizarea unei interventii de chirurgie ortognata.
Diagnosticul si planul de tratament va fi stabilit de medicul specialist ortodont ulterior unei consultatii. De asemenea medicul va indica si realizarea de examene complementare de tipul: modele de studiu, ortopantomografie si teleradiografie laterala in urma carora medicul va pune diagnosticul si va face planul de tratament.
