Pivotul dentar reprezintă o lucrare protetică necesară în cazul dinţilor fracturaţi sau cariaţi; pivotul dentar este acoperit cu o coroană dentară.
Pivotul dentar mai este denumit şi “dispozitiv corono-radicular”, “dispozitiv radicular”, “ştift dentar”, “ştift radicular” sau “dinte cu cui” (în limbajul familial).
Dispozitivul radicular este compus din:
- partea radiculară (pivotul care se fixează în canalul radicular în urma tratamentelor endodontice corespunzătoare);
- partea coronară (continuarea părţii radiculare, se află deasupra gingiii şi are forma şi dimensiunile dintelui înlocuit).
Rolul pivotului dentar este fie să înlocuiască partea coronară a unui dinte fracturat, fie să înlocuiască un întreg dinte distrus.
Cauze pentru care poate fi nevoie de un pivot dentar:
- progresia cariilor dentare în profunzimea dintelui;
- fractură accidentală a dintelui;
- o fisură dentară netratată;
- subţierea pereţilor unui dinte (din cauza extinderii avanasate a cariei dentare) etc.
Tipuri de pivoturi dentare – în funcţie de modul de realizare, pivoturile dentare pot fi:
- prefabricate – confecţionate din aliaje metalice, fibre de cuarţ, aliaje din titan etc;
- turnate – confecţionate de regulă în laboratoare specializate din aliaje metalice cu aur, titan, crom-nichel; de curând, au apărut şi pivoturi din zirconiu.
Implementarea unui pivot dentar cuprinde mai multe etape, după cum urmează:
- consultaţia – necesară pentru a determina paşii tratamentului stomatologic;
- pregătirea dintelui;
- pregătirea canalului radicular sau a canalelor radiculare, după caz.
În timpul consultaţiei, se va discuta despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dintele pentru a putea fi creat un pivot dentar. Pe scurt, trebuie îndeplinite anumite condiţii la examenul clinic şi anumite condiţii la examenul radiologic.
La examenul clinic:
- dintele trebuie să nu fie mobil;
- trebuie să nu existe dureri spontane sau la atingerea dintelui care urmează a avea pivot;
- trebuie sa nu existe infecţii sau inflamaţii ale gingiei dintelui de tratat;
- dintele trebuie să fie suficient de stabil pentru a putea susţine pivotul şi nu fie rupt dincolo de nivelul gingiei
La examenul radiologic se va analiza pe radiografia retro-alveolară:
- lungimea canalelor radiculare şi numărul acestora;
- dacă obturaţia de canal a fost realizată corect – această trebuie să fie omogenă până la vârful rădăcinii;
- dacă există infecţii vizibile (chisturi sau granuloame) sau resorbţii osoase în jurul dintelui.
Este bine ca pancienţii să ştie că pivotul dentar nu poate fi confecţionat atunci când:
- dintele nu este tratat endodontic sau au apărut complicaţii în urma unor tratamente de canal şi obturaţii radiculare realizate incorect;
- dintele de tratat este mobil;
- dintele este fracturat până sub nivelul gingiei, situaţie în care rădăcina rămasă nu ar putea susţine pivotul.
Pivotul dentar este adesea confundat cu implantul dentar, însă acestea sunt două proceduri stomatologice diferite.
În timp ce pivotul dentar reprezintă un dispozitiv dintr-o singură bucată ce se fixează în rădăcină (partea radiculară, lăsând la suprafaţă doar partea coronară), implantul dentar este un dispozitiv ce se inserează în os, înlocuind rădăcina dintelui. Aceasta este diferenţa principală din punct de vedere tehnic dintre pivotul dentar şi implantul dentar.
Pivotul dentar foloseşte părţi reminiscente ale dintelui, fiind recomandat pentru dinţii care au coroana dentară deteriorată şi nu pot fi plombaţi, în timp ce implantul înlocuieşte dintele în întregime.
O altă diferenţă între cele două dispozitive este preţul fiecărei lucrări în parte, însă acesta variază şi în funcţie de materialele folosite pentru executarea lucrării stomatologice.
