Cariile dentare la copii

Dinții de lapte sunt structurați exact ca dinții permanenți, cu deosebirea ca grosimea straturilor este mai mică decât a dinților permanenți:

• smalțul este primul strat, este alb și este foarte sensibil la atacurile acide;

• dentina al doilea strat din dinte este maro, protejează nervul dintelui și doare de obicei atunci când ne confruntăm cu o carie adâncă ( suprafața de dentină care protejează nervul este foarte subțire);

• cementul care participă împreună cu ligamentele dentare la fixarea dintelui în os;

• nervul sau pulpa dentară responsabilă cu nutriția dintelui; toți dinții de lapte au nervi, fie ei incisivi, canii sau molari;

• numărul rădăcinilor variază exact ca și la dinții permanenți în funcție de tipul dintelui: incisivii și caninii au o rădăcină, molarii de pe arcada superioară au 3 rădăcini, iar cei de pe arcada inferioară au 2 rădăcini; rădăcina conține canalele radiculare în care este localizată pulpa dintelui.

Evoluția cariei la dinții de lapte este din nefericire mult mai rapidă comparativ cu dinții permanenți, datorită faptului că straturile dentare sunt subțiri la care se adaugă și periajul incorect, lipsa fluorului din pasta de dinții ( 0-6 ani), consumul de zaharuri etc.

Caria poate să fie:

Simplă fără afectarea nervului dentar, durerea apare doar la stimuli ( rece, dulce) și dispare odată cu îndepărtarea stimulului.

Se tratează prin curățarea suprafeței cariate și refacerea suprafeței lipsă printr-un material fizionomic ( de culoarea dintelui). Materialele folosite pot să fie sub formă de:

• compozit ca la adult, material fotosensibil care face priză ( se întărește) folosind lampa de fotopolimerizare, dar care este hidrofob ( saliva împiedică aplicarea lui), de aceea la cei mici este mai dificilă folosirea materialelor compozite;

• cimenturi glass inomeri care fac priză după aplicarea lor pe suprafața curățată și care conțin fluor și calciu; sunt ușor acceptate de cei mici, au gust plăcut și nu necesită o pregătire așa de minuțioasă ca materialele compozit

Caria netratată, în special caria care afectează suprafața laterală a dintelui ( apare între doi dinți) se poate complica cu afectarea nervului.

Peretele lateral al dintelui protejează nervul/ pulpa dentară; la dinții de lapte grosimea stratului dentar este redusă compartativ cu dintele permanent, de aceea riscul ca dintele să dezvolte o patologie pulpară este ridicat.

Cariile dinților de lapte pot să se complice exact ca la adult fie cu inflamația nervului, fie cu mortificarea nervului. Mortificarea nervului poate să fie:

• moritificare cu infectarea consecutivă a nervului care produce abcesul dentar, denumită medical gangrenă complicată cu parodontită apicală;
• mortificarea nervului fără ca acesta să fie infectat, denumită medical necroză dentară.

Necroză presupune ca tratament dentar, îndepărtarea nervului care nu mai este vital ( viu), tramentul de canal și în final obturația, aplicarea unei paste în locul nervului în canalele dentare, astfel încât dintele să fie menținut pe arcada dentară până când acesta este înlocuit de dintele permanent.