Dinții de lapte

În teorie perioada de erupție a dinților de lapte este cuprinsă între 6 luni și 2 ani și jumatate/ 3 ani.

Pe tot parcursul erupției, părintele poate să observe diferențe în ceea ce privește intervalul de erupție teoretic și intervalul de erupție propriu-zis al micuțului.

Acest interval este de obicei cuprins între 2 și respectiv 3 luni în plus( de cele mai multe ori ) sau în minus.

Cu cât distanța făță de locul erupției este mai mare, dinții sunt poziționați adânc în os,cu atât intervalul de timp poate să varieze cu 3 luni în plus față de perioada de erupție teoretică.

Este recomandat ca părintele să își noteze vârsta la care au erupt dinții de lapte, deoarece aceasta reprezintă o informație de mare ajutor pe viitor pentru medicul pedodont, atunci când cel mic crește și urmează să schimbe dințișorii de lapte cu cei permanenți.

Dintele de lapte este structurat exact ca dintele adult.

Partea care fixează dintele în os pe lângă ligamentele dentare este reprezentată de radăcina dintelui.

Rădăcina dintelui de lapte este supusă fenomenului de resorbție, sau rizaliză cum este denumit procesul medical.

Aceasta presupune ca rădăcina, respectiv rădăcinile în cazul molarilor de lapte, să dispară odată cu aproprierea dintelui permanent de locul în care trebuie să erupă.

Rădăcinile molarilor de lapte variază ca număr, în funcție de localizarea acestora:molarii superiori au 3 rădăcini iar cei inferiori au 2 rădăcini.

Dintele permanent “apasă” pe dintele de lapte, iar prin presiunea exercitată declanșează acest fenomen de rizaliză.

Un alt factor care participă la resorbția rădăcinii este reprezentat de creșterea forțelor de masticație, prin dezvoltarea musculaturii.

Resorbția rădăcinilor poate să fie inegală la același dinte; o resorbție inegală înseamnă că o rădăcină poate să fie complet dispărută în vreme ce alta poate să fie incomplet resorbită sau complet intactă.

• poziția pe care o are dintele permanent față de dintele temporar,dintele permanent este “adăpostit” între rădăcinile dintelui de lapte în mod normal în cazul molarilor de lapte ( dinții permanenți sunt premolarii);

• diferența de dimensiune a coroanei dintelui pemanent față dintele de lapte care este înlocuit ( dintele permanent este mai mare ca dintele temporar/ de lapte);

• dintele de lapte a avut în trecut infecții ( abces dentar) sau a suferit traumatisme ( lovituri puternice la dinte); resorbția este inegală și accelerată.

Resorbția dinților de lapte NU are efecte imediate, dintele de lapte NU pică odată cu declanșarea acesteia.

Resorbția este un proces care are loc odată cu declanșarea mișcărilor eruptive ale dinților permanenți ( cu 3 și respectiv 4 ani înainte ca dintele de lapte să fie înlocuit sau cu 1-2 ani după ce dintele de lapte și-a încheiat formarea rădăcinii).

Mișcărea eruptivă este reprezentate de deplasarea dintelui permanent spre locul în care urmează să erupă.

Dacă resorbția este avansată, copilul simte de cele mai multe ori o jenă în timpul meselor sau la spălatul pe dinți, tocmai datorită faptul că rădăcina dintelui este scurtată.

Procesul îndelungat de resorbție asociat cu disconfortul resimțit de copil, duce la acumulare de placă bacteriană datorită unei igiene incorecte și totodată datorită refuzului de a mânca alimente dure,fructe și legume proaspete, care stimulează pe de-o parte creșterea cantității de salivă iar pe de altă parte ajută creșterea gradului de mobilitate a dintelui de lapte.

Este recomandat datorită perioadei extinse în care are loc fenomenul de resorbție ca părintele să consulte medicul pedodont, deoarece după vârsta de 6 ani apar molarii permanenți, care nu înlocuiesc alti dinți de lapte și care datorită poziței lor distale ( în spatele ultimului molar de lapte) pot să fie foarte ușor “uitați” în timpul periajului.

Aceasta perioadă este denumită de către medicii pedodonți “ perioada dentiției mixte” arcadele dentare prezintă atât dinți de lapte cât și dinți permanenți.

Dacă dinții de lapte nu dau semne că vor să fie extrași/pice: nu sunt mobili, nu produc jena în timpul meselor, copilul are o igienă bună, iar dintele permanent nu vizibil pe arcada dentară, atunci chiar dacă vârsta corespunde teoretic cu perioada de preschimbare ( de înlocuire), NU este recomandată extracția dentară.

Este recomandată radiografia panoramică sau OPG-ul ca examen complementar, ca o completare a examenului clinic, realizat de medicul pedodont în cabinet.

Radiografia panoramică este în măsură să ofere o imagine de ansamblu în ceea ce privește distanța dinților permanenți față de dintele de lapte, relația dintre mandibula și maxilar, spațiul de erupție dacă dintele permanent care este mai mare, are spațiu să erupă, gradul de resorbție radiculară.

Astfel se poate decide dacă extracția dentară este indicată terapeutic sau dacă expectativa este varianta potrivită pentru pacientul nostru.

• dintele nu răspunde corespunzător la tratamentul de canal, cu toate că acesta este realizat urmând toți pașii medicali ( copilul tot simte jenă,etc);

• erupția dintelui permanent cu menținerea dintelui de lapte pe arcada dentară, fără ca acesta să fie mobil, nu poate să fie mișcat de copil/părinte);

• dinții care sunt mobili dar care au nevoie de “ ajutor” să pice, deoarece rădăcina lor nu este complet resorbită;

• dinții care au procese carioase care nu permit o refacere coronară, obturație coronară rezistentă în timp.

NU este contraindicat ca “extracția” să fie realizată chiar de copil acasă, doar că în cele mai multe cazuri resorbția rădăcinilor este inegală și nu permite ca dintele să pice singur; odată ce dintele este vizibil mobil este recomandată mișcarea lui de către copil, dar din păcate, datorită disconfortului copilul refuză să facă acest lucru, alături de consumul de fructe /legume tari.

Extracția indiferent de vârstă copilului, trebuie să fie făcută cu multă răbdare, deoarece este un moment dificil pentru copil, datorită anesteziei,instrumentarului specific ( clește, elevator), dar mai ales datorită faptului că pacientul copil NU poate să facă diferența între presiune ( momentul în care cleștele este fixat pe dinte) și durere mai ales dacă este emoționat, așa cum se întamplă în timpul extracției.