Extracția dentară la copii

• dintele nu răspunde corespunzător la tratamentul de canal, cu toate că acesta este realizat urmând toți pașii medicali ( copilul tot simte jenă etc);

• erupția dintelui permanent cu menținerea dintelui de lapte pe arcada dentară, fără ca acesta să fie mobil, nu poate să fie mișcat de copil/părinte);

• dinții care sunt mobili dar care au nevoie de “ ajutor” să pice, deoarece rădăcina lor, partea care îi menține fixați în os pe lângă ligmantele dentare, nu este complet resorbită ; dintele permanent este localizat sub dintele de lapte ca poziție în os, de aceea odată ce dintele permanent crește, are loc resorbția, topirea rădăcinii dintelui de lapte, care devine din ce in ce mai mobil;

• dinții care au procese carioase care nu permit o refacere coronară, obturație coronară rezistentă în timp.

Extracția dentară este recomandată să fie făcută la medicul de copii, deoarece reprezintă un moment psihologic deosebit de important pentru pacientul copil.

Încărcătura emotională care vine odată cu momentul extracției se datorează faptului ca cel mic trebuie să accepte pe de-o parte instrumentarul specific extracției, cleștele și pe de altă parte anestezia, care nu poate să fie exclusă mai ales în situația unui dinte care nu are rădăcina resobită și care nu se mișcă dar are indicație de extracție.

• TOPICĂ, anestezie superficială de contact sub formă de gel sau spray, care este eficientă doar la nivelul gingiei, fără a actiona la nivelul dintelui; se realizează prin atingerea ușoară a suprafeței gingivale cu o vată sterilă impregnată cu anestezicul respectiv;
• INFILTRAȚIE anestezicul este administrat prin injectarea anestezicului în dreptul dintelui care urmează să fie extras; mucoasă ( partea în care este administrat anestezicul) este “ adormită” în prealabil prin folosirea anestezicului topic, asfel încât cel mic să nu simtă durere, doar presiune.