Sigilarea dinților la copii

Sigilarea dentara face parte din tratamentele dentare care previn apariția cariei la dinții de lapte și cei definitivi.

Dinții pe care sigilarea este indicată ca tratament preventiv sunt molarii la pacienții cu carioreactivitate mare (pacienții care sunt predispuși să dezvolte carii).

Molarii nu au o suprafață netedă așa cum o au incisivii sau caninii, de aceea se recomandă ca molarii cu șanțurile adânci, sau retentive cum sunt ele denumite în literatura de specialitate, să fie blocate, acoperite cu un material care protejează structura smalțului.

De ce este indicată sigilarea dentara și la molarii de lapte din moment ce aceștia urmează să cadă și să fie înlocuiți cu dinții definitivi? În teorie grupa de vârstă la care molarii de lapte cad este cuprinsă între 9-11 ani, dar în realitate aceasta variază de la copil la copil; în tot acest timp molarul de lapte este expus la carie.

Sigilarea dentara NU este o obturație, ea face parte din tratamentele profilactice, de prevenire a cariei dentare. După ce erup molarii, mai ales molarii definitivi sunt foarte sensibili la atacurile acide (consum de dulciuri repetat, igiena deficitară, sucuri etc) mai ales dacă pacientul are un risc crescut la carie.

În funcție de situația clinică sunt 2 tipuri de materiale dentare care sunt folosite: sigilantul propriu-zis și materialele denumite glass ionomeri ( cimenturi care conțin calciu și flour).

Dinții complet erupți, copil cooperant: este indicat sigilantul, acesta este fluid la aplicarea pe dinte; materialul intră astfel în șanțurile dentare și permite blocarea acestora; dintele devine neted, fără șanțuri odată ce priză ( întărirea) materialului are loc prin folosirea lămpii de fotopolimerizare. Tehnica este mai dificilă pentru pacienții mici ( 3 sau 4 ani) sau agitați, deoarece presupune mai multe etape care sunt mai greu de acceptat pentru cel mic, dar nu imposibil de realizat.

Dinții incomplet erupți: molarii de 6 ani care mai au încă zone acoperite de gingie, pacienții mici; dacă situația clinică nu permite ca dintele să fie sigilat cu sigilant ( suprafață umedă, materialul este sensibil în mediul umed), atunci se folosesc cimenturile denumite glass inomeri care fac priză ( se întăresc) fără ajutorul lămpii de fotopolimerizare, într-un anumit interval de timp de la aplicarea lor pe dinte.

Timpul în care se menține materialul de sigilare depinde de mai mulți factori:

• calitatea periajului dentar; sigilarea NU suplinește periajul dentar, ph-ul acid scade rezistența sigilării în timp;

• obiceiuri alimentare ( sucuri carbogazoase, dieta alimentară compusă mai mult din alimente dulci, moi care scad ph-ul și cresc aciditatea la nivel local);

• pacienții care au început de bruxism ( cei mici pot să își frece dinții involuntar, mai ales în timpul somnului);

• controale periodice care să intercepteze o posibilă dezlipire a sigilantului dentar;

Procedura este foarte simplă: mai intai suprafața dintelui este pregătită si curățată cu pasta profilactica, apoi se izoleaza și se uscată dintele, se aplică apoi sigilantul și se întărește cu ajutorul unei lămpi cu lumină albastră. În urma aplicării, medicul stomatolog va verifica dacă sigilantul nu afectează mușcătura (ocluzia).

Decizia asupra tratamentului o ia medicul specialist în funcție de adâncimea șanțurilor de pe suprafața dintelui, care diferă de la caz la caz: copilul dumneavoastră nu are în mod obligatoriu nevoie de sigilare dentară.

Sigilarea dinților de lapte  nu este intotdeauna recomandată. Procedura este mai frecvent întâlnită si recomandata de Organizatia Mondiala a Sanatatii a se realiza la nivelui primilor doi molari permanenti care sunt mai susceptibili la formarea cariilor din cauza formei și a poziției, care îi fac ceva mai greu accesibili micului pacient. Medicul stomatolog vă poate însă recomanda, în anumite cazuri, și sigilarea altor dinți.

Chiar dacă după o vreme se deteriorează în mod normal, sigilanții pot rezista mai mulți ani, în funcție de obiceiurile alimentare și de igienă ale pacientului. Aplicarea sigilanților pe dinții copilului necesită supravegherea acestora de către medicul stomatolog la intervale regulate, ce coincid cu controalele obligatorii, respectiv la 6 luni, pentru a remarca din timp eventuala uzură sau deteriorare a materialului și formarea cariilor sub nivelul sigilantului. Dacă este cazul, dentistul dumneavoastră poate decide îndepărtarea sigilantului pentru a se asigura de integritatea dintelui si reaplicarea sigilarii.